Marţi, ora prânzului. Cartierul Tudor, forfotă de şantier: se schimbă ţevile de apă, conductele de gaz, se asfaltează. Se circulă haotic. În staţia de autobus de la Favorit, un grup de oameni aşteaptă cu stoicism. Apare un maxi taxi, roşu ca para focului, de la Transport local. Aliniaţi cuminţi la portiera din faţă oamenii se urcă, bucuroşi că sunt locuri. Mai bine zis s-ar urca, dacă o doamnă respectabilă cu părul alb nu ar trezi brusc interesul şoferului. "Am legitimaţie"-spune doamna arătând spre geanta ei voluminoasă de unde ar fi greu să scoată la repezeală actele, dar le va arăta mai târziu, ca să nu ţină lumea în loc-părea să spună gestul ei. Măria- Sa Şoferul e neîndurător: "S-o văd!"-tună uitându-se pe geam. "Şi buletinul!", mai adaugă fără milă. Femeia cotrobăie de zor în geanta voluminoasă, vădit jenată de situaţie, încercând să se scuze că vine de la medic, a aruncat în geantă actele, dar le are… În spatele ei alţii mai descurcăreţi se strecoară nestingheriţi spre locurile din spate. Ceilalţi aşteaptă, clipele trec… alte mijloace de transport vin şi pleacă din staţie, noi stăm. În cele din urmă ies la iveală actele femeii, cade reţeta în geantă, arată legitimaţia…" Şi pe verso! Că de aia aveţi s-o aveţi în mână la urcare. Nu s-o ţineţi în geantă", şi aprobă să treacă mai departe femeia. Nu uită să adauge parcă nemulţumit "Pentru treizeci de mii, pe tot anul!" Atmosfera apăsătoare nu m-a părăsit nici după ce am coborât, lăsând locul altora care se grăbeau să se urce, neştiind ce tratament ne(o)-european îi aşteaptă. M-am uitat totuşi înapoi, să văd numărul de înmatriculare a maşinii: MS-07-KYZ, căci şoferul n-avea nume.
Erika M.
Marţi, ora prânzului. Cartierul Tudor, forfotă de şantier: se schimbă ţevile de apă, conductele de gaz, se asfaltează. Se circulă haotic. În staţia de autobus de la Favorit, un grup de oameni aşteaptă cu stoicism. Ap