Am citit, pe doua pagini de ziar, amintirile tandre ale fiului unui vestit informator al Securitatii despre tatal sau si m-am invinetit de invidie.
Mi-am dat seama ca delatiunea, cand e imensa, ii asigura turnatorului un prestigiu intelectual egal, daca nu si mai mare, mai durabil ca al prietenilor sai celebri, pe care i-a vandut. Mi-am dat seama ca turnatorul de elita le transfera si urmasilor o buna parte din gloria pe care a dobandit-o ca marturisitor de frunte. Si ca, in fond, o viata de prim turnator al intelighentiei are, in datele ei esentiale, cam aceeasi filozofie ca una de mare creator. M-am sufocat de invidie nu numai fiindca n-am avut norocul sa devin informator. Nesansa, in necaz, suporta si ea niste treptizari. Am realizat ca, datorita originii mele sociale modeste, n-as fi putut fi decat un turnator de rand. Ca si in delatiune - exact ca in arta - e nevoie de vocatie, de intuitie, de un climat cultural favorizant. Nu poate fi turnator de rang national oricine.
Un mare turnator e, in felul sau, un ales al sortii. Ca si maturatoarea, care se mandrea cu faptul ca fusese mutata din Ferentari in Piata Universitatii, informatorul din Bucuresti are toate motivele sa se uite de sus la micul paracios de provincie. Din respectuoasa relatare a fiului distinsului mare turnator a reiesit ca batranul nu putea sa nu-si scrie rapoartele cu stil si ca, din punct de vedere artistic, acestea apartineau patrimoniului literar. Un alt lucru la care nu ma gandisem niciodata, dar care mi-a devenit evident dupa ce am citit exaltata evocare a mostenitorului - fiindca si aici chestiunea mostenirii spirituale se pune, ba chiar mai hotarat ca la urmasii nu stiu carui romancier obscur - a fost noua importanta a cantitatii. Cand a enuntat principiul transformarii cantitatii intr-o noua calitate, Lenin nu putea sa banuiasca in ce chip va deveni acesta lucrativ si in Dosar
