ROMANIA CULINARA - HOREZU, JUDETUL VALCEA Orasul Horezu. I se spune "centrul olaritului din Romania". Pe vremuri era numit "Targul Horezu". Suntem pentru prima oara in acest oras. Ne propusesem sa aflam despre bucatele specifice locului. Intrebam de Strada Olarilor sau "Satul Olarilor", unde aveam informatia ca vom gasi raspuns. O luam la pas spre destinatia propusa. Dupa vreo 20 de minute ajungem. Sunam la poarta. Un barbat ne pofteste in curte. Trecem pe langa intrarea in casa si un foisor de lemn, strajuit de coroanele copacilor, si ne oprim intr-un alt foisor aflat in apropierea gradinii de zarzavat si legume. O curte plina de trandafiri, ghivece cu muscate si petunii, iar ici-colo cate un pitic ascuns prin iarba.

BINE-ATI VENIT! Apare o gospodina, cu un sort de bucatarie legat dinainte. Ni se adreseaza direct: "Bine-ati venit pe la noi! Sunt Maria Frigura. V-a intampinat sotul meu. Cu ce va putem fi de folos?". Ne prezentam si ii spunem ce vant ne aduce. "Ati nimerit tocmai bine, chiar am pe foc o supa de gaina cu taitei de casa si o varza cu carne." Ne invita sa vedem. In drumul spre bucatarie, trecem printr-o incapere (sa-i spunem sufragerie) decorata cu obiecte din ceramica. Ghicindu-ne gandul, spuse: "Sunt facute pe strada noastra", apoi continua, intr-o exprimare coerenta: "Sunt de 34 de ani asistent medical de sala de nastere. Adica asistent-mamos. In acesti ani am adus pe lume foarte multi copii. Mai am un an si ies la pensie. Ne-am gandit ca ar fi bine, dupa ce iesim la pensie, sa avem o preocupare. Cei doi copii sunt mari, au viata lor. Iubind oamenii si locurile noastre, am hotarat sa facem in casa noastra o pensiune. Casa am adaptat-o, cat s-a putut, respectand cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca o pensiune. Este greu. Ce sa spun... Am incercat sa obtinem si niste fonduri. Ni s-au promis multe. Din pacate, s-a facut foarte putin. De ba