CRONICA DE RESTAURANT Daca ar fi sa fac un clasament al restaurantelor din Bucuresti dupa specificul lor si dupa listarea in cele mai harnice reviste de specialitate, ar trebui sa recunosc reusita ofensivei din ultimii ani a localurilor cu bucatarie internationala. Italienii, francezii si asiaticii fac astazi jocurile in materie gastronomica. Am numarat 200 de asemenea restaurante si numai 100 care promiteau mancare romaneasca. Dar sunt, oare, restaurantele cu specific international ceea ce promit a fi?
Cand am pasit pragul casei boieresti de pe Strada Marcel Iancu nu ma gandeam sa dau raspuns la intrebari hamletiene. Voiam doar o noua experienta culinara italiana si alegerea lui "De Gustibus" a fost aproape la intamplare.
CASA ARTELOR. Asadar, am descoperit o casa veche de un secol, transformata inspirat de patroni (al caror nume nu inteleg de ce ospatarii se sfiesc sa-l rosteasca) in loc de desfatare gastronomica si culturala. Mi-a luat ceva timp sa vad toate tablourile si gravurile valoroase (multe dintre ele semnate de Marcel Chirnoaga) care fac parte din zestrea localului, dar a fost bine pentru ca, intre timp, mi s-a adus comanda.
BUCATELE. Respectand ordinea italiana, am luat mai intai o "Insalata di rucola, granchio e gamberetti", in care frunzele verzi de rucola, mai amarui decat cele de salata de pe la noi, au echilibrat gustul marin dat de crevete si surimi, caruia noi ii mai spunem si "bastonas de crab".
La "antipasti", am servit un "prosciuto italiano" cu "presatto" - delicioase felii subtiri din carne condimentata, asortate cu receptaculi de anghinare si masline verzi, iar ca "primo piatto", felul intai, mi-am luat "lasagne", adica paste de casa, late, cu mozzarella, parmezan si sos bolognez. Prezentate in vasul de lut, lasagne mi-a adus dinaintea ochilor o seara italiana la tara, de care mi s-a facut brusc dor.
La "secundo
