De cateva saptamani am un gust din ce in ce mai amar din cauza acestei institutii.

Totul a inceput cu spectacolele zilnice din fata CNSAS prezentate in buletinele de stiri de la diversele televiziuni in care diversi parlamentari faceau coada la microfoane pentru a se dezvinovatii sau diversi “comentatori”, “analisti” sau “jurnalisti” care spumegau in studiouri pentru a infiera pe cei care se dezvinovateau.

Bineinteles ca “demascatii” sunt vinovati ca nu si-au gestionat corespunzator problema colaborarii cu vechea Securitate.

Un alt motiv de dezgust este si veninul pulverizat in diverse cotidiene nationale. Aici nu pot sa uit de laturile aruncate de Grigore Cartianu de la Evenimentul Zilei catre fostul sau sef Carol Sebastian. Prima problema pe care o ridic este cea a lui Carol.

Sincer sa fiu, noi, colegii lui stiam de, hai sa-I zicem colaborarea sa cu “Secu” si banui ca si Cartianu stia de mult timp, asa ca ipostaza rahatului aruncat trebuie facuta publica. A doua problema este cum de a putut ca sa intre o vendeta personala intr-un ziar asa de serios ce apartine unui mare trust european de presa.

Ma intreb cine este mai vinovat Carol Sebastian care a facut un “denunt” fortat de niste imprejurari aiurea si cu stiinta victimei sau Cartianu care a manjit cu rahat un profesionist? Banuiesc ca nu exista cineva care sa-i conteste calitatile de jurnalist profesionist ale lui Carol Sebastian!

O alta sursa de dezgust este bineinteles si daramarea unor repere pe care sincer sa va spun le-am avut si pe care incerc sa le pun la loc. Aici ma gandesc la scrisoarea lui Plesu catre Nicolaie Ceausescu. Primo: singura cale ca sa te adresezi personajului era acea atitudine umila cu limba de lemn pe care sper sa ne-o mai amintim peste ani.

Secundo: atat timp cat nu stim ce s-a intamplat cu miscarea “Medita