In urma alegerilor parlamentare din martie 2006 in Ucraina, Partidul Regiunilor condus de Viktor Ianukovici a obtinut cel mai mare numar de deputati (186), urmat de Blocul Iulia Timosenko (129), Ucraina Noastra (81), Partidul Socialist (33) si Partidul Comunist (21). La Kiev, publicarea rezultatelor scrutinului a provocat manifestatii si contramanifestatii publice care au contestat validitatea rezultatelor, au incercat sa influenteze configuratia noului guvern si au demonstrat polarizarea societatii ucrainene. Alegatorii din regiunile din estul si sudul tarii au votat masiv cu Partidul Regiunilor. Vorbind limba rusa si considerandu-se etnici rusi, ei au votat pentru partidul care favorizeaza o reapropiere si chiar o reasociere cu Rusia. Populatia din provinciile vestice si centrale, vorbind limba ucraineana si aspirand sa se integreze in structurile occidentale, a votat preferential cu Ucraina Noastra si, respectiv, cu Blocul Timosenko. Negocierile postelectorale pentru formarea Executivului, conflictuale, acerbe si opace, au durat patru luni. Initial, coalitia "portocalie" a fost reconstituita cu participarea Blocului Timosenko, a Partidului Ucraina Noastra si a Partidului Socialist. Ca in trecut, orgoliile si ambitiile personale ale liderilor celor trei partide au provocat discordii inversunate, au expus incompatibilitatea partenerilor si au impiedicat functionalitatea coalitiei. Incapabili sa ajunga la un acord cu privire la alocarea functiilor in guvern, liderii respectivi au dezbinat intempestiv coalitia intr-o avalansa de incriminari reciproce. Criza politica a fost "rezolvata" de socialisti, care, incalcand protocolul prealabil incheiat cu presedintele Iuscenko, au trecut de partea lui Ianukovici. Constient ca o repetare a alegerilor ar avea consecinte defavorabile, Iuscenko a refuzat sa dizolve parlamentul. Astfel, el a fost obligat sa-l propuna pe Ianukovici