Traim, cu siguranta, intr-o tara suprarealista, sau ne-am pierdut cu totii mintile, sau suntem cuprinsi de un delir schizofrenic. Cineva, revenit in tara dupa multa vreme, fara stiri intre timp si aterizat brusc inaintea televizorului, va avea cu siguranta impresia ca totul se destrama, ca dezlantuirea haosului total nu atarna decat de un fir de par. Armata - unul din stalpii natiunii - e divizata intre un ministru al Apararii si un sef de Stat Major. Unul e acuzat ca a vrut sa foloseasca armata in politica de partid, celalalt ca a produs mari pagube bugetului dand tancuri vechi pe cauciucuri noi. Presedintele ii scoate din slujbe pe amandoi, iar primul ministru si liberalii sai tipa strasnic ca asa - cu un presedinte aspirant la dictatura - nu se mai poate. Sefii serviciilor secrete si-au dat demisia de ceva vreme si nu au fost numiti altii. Intre timp, un partid minuscul din coalitie, condus de unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, care a fost dovedit de a fi facut "politie politica", declara ritos si el, cel putin o data pe saptamana, ca asa nu se mai poate si cere demiterea presedintelui-dictator. Dar iata ca se poate, si presedintele-dictator, dupa ce isi stabileste cartierul general al consultarilor in bodega Potcoava din Giulesti, contraataca feroce, intrand in direct, la telefon, pe posturile de televiziune, spre a sta de vorba cu poporul fara intermediari. Intre timp, primul ministru liberal, care merge sontac-sontac in baston, de pe urma unei escapade cu motocicleta, lupta pe frontul anticomunist si ii demite pe liberalii care au turnat la Securitate pe vremea cand nu erau liberali. Presedintele lupta si el pe alta parte a aceluiasi front, cu comisia lui, care pregateste raportul secolului. Intre timp, parlamentul apara, impotriva Uniunii Europene, sentimentul romanesc&unguresc al fiintei corupte. Parlamentarii detesta sa le fie controlate averile