De la contrabanda cu combustibil facuta, la inceputul anilor ‘90, in timpul embargoului impus fostei Iugoslavii, pe sub nasul politistilor de frontiera, pe toata granita romano-sarba, Clisura Dunarii a ramas un focar de contrabanda. De ani de zile se vorbeste despre contrabanda cu tigari si cea cu carne vie care se fac in zona de granita romano-sarba, din vestul si sud-vestul tarii. La fel cum, tot de ani de zile, se vorbeste despre implicarea directa a unor vamesi si politisti de frontiera in protejarea retelelor de contrabandisti, misiune care, spun surse din sistem - intotdeauna in declaratii off the record, de teama de a intra in lupta cu sistemul - le aduce spagi imense baietilor care stiu cand trebuie sa inchida ochii, cand sa tina spatele, sa faca lobby si sa se revanseze la randul lor fata de cei care aplica aceeasi politica in ceea ce-i priveste. De pe urma acestor servicii in favoarea contrabandistilor s-au ales cu vile, masini, terenuri intinse, conturi substantiale si imunitate. Imunitate care, la randul sau, a fost generatoare de alte vile, alte masini etc. etc. Tot de ani de zile, presa a scris despre aceste manevre penale facute cu sprijinul direct al unor purtatori de uniforma si primitori degeaba de bani publici, despre increngatura contrabandisti - autoritati din acea zona de tara. Dar tot de ani de zile, cei acuzati de implicare in contrabanda si acte de coruptie si-au vazut nestingheriti de treaba : invizibili pentru ofiterii de informatii de la U.M. 0962 - care trebuia sa-i aiba sub observatie, sa preintampine crearea unor astfel de retele penale sau macar sa contribuie la destramarea ulterioara a lor - si protejati chiar de sefi de-ai lor, mai mici sau mai mari, care, in urma unui scandal mediatic, se intreceau in comunicate de presa care mai de care mai imbibate in solutie anti-pete si care reuseau, intr-un final, sa-si scoata subordonatii fara