Richard Pipes este cunoscut publicului roman ca un istoric al radicalismului revolutionar ce a fost responsabil, in buna masura, pentru geneza totalitarismului. Scurta istorie a Revolutiei Ruse, tradusa la Humanitas in 1998 (editia originala in 1995), care acopera, intr-o forma concentrata, materia tratata pe larg in alte doua carti (The Russian Revolution, 1990; Russia under the Bolshevik Regime, 1993), a fost foarte citita in Romania la fel ca peste tot in fostul bloc comunist. Un volum de mici dimensiuni din 2001 (Communism. A History of the Intellectual and Political Movement) rezuma critica pe care a adus-o comunismului, de-a lungul mai multor decenii, cel mai popular analist occidental al regimului sovietic si al radacinilor sale istorice. Din aceeasi bibliografie se mai cuvine mentionat un volum colectiv pe care l-a coordonat in 1961 (The Russian Intelligentsia) si care a marcat un punct de cotitura in intelegerea fenomenului mai larg al genezei radicalismului politic in sanul gruparilor intelectuale din societatile convulsionate - asemeni Rusiei si Europei de Est in secolul XIX - de transformarile modernizarii dupa model occidental. Este mai putin cunoscut faptul ca aceasta examinare a ideologiilor radicale, exemplificate de cazul rusesc, a fost doar una dintre directiile urmate de Pipes in lunga sa serie de lucrari. O alta este reprezentata de analiza unui fenomen diametral opus: supravietuirea, de-a lungul unei perioade enorme din istoria Rusiei, a unui ansamblu de institutii si forme sociale cu caracter autoritar care, instalate intr-o epoca foarte timpurie si niciodata dezradacinate, au compromis proiectul occidentalizarii formulat de Petru cel Mare la inceputul secolului XVIII. Cartea Russia under the Old Regime din 1974 contine cea mai elaborata expresie a acestei conceptii a lui Pipes despre structurile de durata ale societatii rusesti vazute ca o inve