Primul pas e să ai o funcţie publică, sau să ai cunoştinţe, prieteni, rude într-o funcţie de acest gen. Pasul numărul doi e să fii atent la tot ce mişcă, astfel încât să fii pe fază în momentul în care se dau subvenţii, se iniţiază programe, se organizează licitaţii sau se împart bugete. Pasul numărul trei e să ai un off-shore, un SA, sau un SRL, de preferinţă fără datorii la stat, care să participe la licitaţii. Acolo unde sunt. Pasul numărul patru e să te faci că munceşti. Pasul numărul cinci: să-ţi ascunzi banii de vecini, gardă, poliţie, presă sau nevastă. Atât. Cu toate acestea, sunt şi cazuri în care banii publici nu sunt interesanţi. Un astfel de caz este cel referitor la cei 15 milioane de lei promişi pentru cei care vor să scape de teracotele din casă. Nici o societate nu a vrut să lucreze cu ei. Din două motive: pentru că sunt prea puţini şi pentru că se vărsau în trezorerie. Adică acolo de unde nu-i poţi scoate decât să plăteşti impozite pentru stat. Când e vorba însă de construcţii într-un oraş, se îngrămădeşte toată lumea. Lucrările sunt supraevaluate, licitaţiile sunt trucate, iar de câştigat, câştigă cine trebuie.
Un exemplu poate fi dat de primarii de comune şi oraşe, care nu respectă legea şi îşi fac de capul lor tot felul de firme. Ghiciţi pe ce firme se scurg banii primiţi de la Guvern sau de la Consiliul Judeţean. Şi Mureşul este un judeţ mic. Ne putem însă gândi ce se întâmplă în Cluj, Braşov, Timişoara, Iaşi sau Bucureşti. Aceste mici exemple demonstrează că „afaceriştii” pot lucra în linişte, indiferent de cine este la putere. La nivel naţional sau local.
Alin BRATU
Primul pas e să ai o funcţie publică, sau să ai cunoştinţe, prieteni, rude într-o funcţie de acest gen. Pasul numărul doi e să fii atent la tot ce mişcă, astfel încât să fii pe fază în momentul în care se dau subvenţii, se iniţiază programe, se organizează licita
