Episodul Teodor Atanasiu la pachet cu reactiile pe care le-a generat poate fi citit in mai multe registre. Primul face in mod evident trimitere la de acum traditionalul conflict dintre cele doua palate. Presedintele era cu siguranta constient ca decizia sa de a-l suspenda pe ministrul liberal al Apararii va starni o reactie virulenta din partea liderilor PNL. Ceea ce s-a si intamplat. Se stie din culise ca o parte dintre liderii partidului doreau de fapt un comunicat mult mai dur decat cel dat publicitatii pana la urma si l-au acuzat chiar din aceasta cauza pe premier ca ar fi prea impaciuitor. In compensatie, am avut insa parte de declaratii, "in nume personal", cat se poate de agresive din partea obisnuitelor varfuri de lance ale atacurilor impotriva lui Traian Basescu, precum Crin Antonescu. Dar a vrut cu adevarat seful statului sa escaladeze confruntarile dintre liberali si democrati? Comportamentul sau din ultimul timp si faptul ca nu mai e, se pare, foarte decis sa forteze anul viitor alegerile anticipate tind sa infirme faptul ca asta a fost intentia sa. Nu prea a avut insa de ales. Dupa ce generalul Badalan a fost fortat sa se retraga, pastrarea lui Teodor Atanasiu in functia de ministru ar fi fost pentru armata o umilinta deloc usor de suportat. Cu atat mai mult, cu cat ministrul in cauza pare sa fie de-a dreptul dispretuit de majoritatea ofiterilor din structurile de comanda. In al doilea rand, el avea datoria sa transmita public un semnal clar ca incercarile de a amesteca armata in diferite jocuri politice trebuie in mod neechivoc descurajate. Numirea lui Teodor Atanasiu in functia de ministru al Apararii a fost de la inceput o eroare de fond. Indiferent de constrangerile impuse de raportul de putere dintre diferitele tabere si de jocurile politice interne obisnuite in orice partid politic, exista totusi un anumit prag de responsabilitate care ar trebui sa