OK, nu chiar pe toate, dar trebuia sa va atrag atentia cumva, nu? Si sa va reamintesc ca anul trecut pe vremea asta se punea - ce surpriza - de o mare greva a cadrelor didactice, prilej de introspectii dureroase in invatamant. Iata ca, dupa un an, suntem tot acolo. Adoptam astfel si noi acel ritual public de inceput de toamna de inspiratie franceza: la rentreé. Adica un melanj bronzat si energic de sindicate militante, profesori nemultumiti, ministri care promit fara sa stie exact ce, opozitie panicarda de zici ca nu doarme noaptea de grija educatiei, ziaristi impiedicati la limba care relateaza "de la fata locului" ca, ce sa vezi, scoala din comuna n-are canalizare (cum n-are tot satul si aproximativ 15% din Bucuresti, dar asta devine news doar in septembrie). Experti auto-amploaiati se holbeaza, dau sfaturi si spun vorbe pioase despre standarde de excelenta la care e clar ca ei insisi nu se ridica, sefii de sindicat (selectati, se vede, dupa agresivitate, incoerenta si agramatisme tot la doua fraze, adica pe aceleasi criterii ca in politica) descopera ca guvernul n-a alocat cota din PIB etc. Si, la fel ca anul trecut, sau in cei dinainte, devenim toti radicali si simplisti, adepti ai solutiei finale la criza din educatie. Tot omul, de la presedintele Basescu pana la ultimul parinte care se trezeste pe strada fata in fata cu un microfon TV zbarlit ca un motan, nutreste urmatoarele convingeri progresiste: jos metodele prafuite, sus metodele noi; jos materiile inutile, sus "tehnologiile"; in fine, jos creta si tabla, sus calculatorul. Cu formula asta magica, plus salarii marite corespunzator, Romania va propasi negresit. La elevi nici nu trebuie sa te mai uiti, e clar de ce parte sunt. Daca-i asa, stai si te intrebi, apoi de ce nu se face, soro, mai curand republica? Absolvent de liceu de mate-fizica, apoi, intre altele, de Politehnica, fara sa fiu deloc tehnofob, mie