- Editorial - nr. 186 / 21 Septembrie, 2006 Ceva se intampla cu Romania, si nu de bine. Lucrul acesta il vad mai limpede strainii, diferitele organisme si organizatii internationale, motiv pentru care sunt dispusi sa cheltuiasca ceva bani din bugetul propriu in interesul unor raspunsuri. Banca Mondiala nu este singura care a studiat in ultimii ani fenomenul romanesc, in ansamblul sau, si nu este unicul organism international care pune diagnostic dupa diagnostic, unul mai alarmant ca altul. Doar clasa politica romaneasca, puterea si opozitia, intr-o unitate indestructibila la rau, nu-si fac probleme. Ea stie in ingustimea ei ca, daca la romani acum laptele si mierea doar picura din cand in cand, iar la unii deloc, nu peste multa vreme ele vor curge in rauri de bunastare, si aceasta este ofranda pe care ei, alesii neamului, o aduc poporului ascultator si indobitocit, drept recunostinta de a-i fi suportat sa-si faca mendrele, timp de aproape doua decenii, oferindu-le ragazul sa fure si sa se imbogateasca, pe nedrept, pana cand dintr-o tara frumoasa si bogata s-a ales praful. Iata ca in decursul celor 16 ani de rataciri prin desert, ilustra noastra clasa politica a "perfectionat" intr-atat Romania, din toate punctele de vedere: economic, social si cultural, incat ea a ajuns o adevarata sperietoare de care fug, ca dracul de tamaie, chiar si propriii fii. Desi lasata de la natura cu tot felul de minunatii: munti semeti, vai largi, campii manoase si ape cristaline, Romania stalcita de azi nu-i mai trebuie nimanui, nici alor ei, pe care ar parasi-o, daca ar putea, cu primul tren. Raportul Bancii Mondiale referitor la tara noastra arata ca aproape 90 la suta dintre tinerii romani, cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, ar emigra, iar 20 la suta din acestia s-ar stabili definitiv in alte tari. Tot raportul respectiv mai subliniaza ca dorinta de emigrare a romanilor este ch