In replica, sub „semnatura cu raspundere limitata“ la antropologie culturala – studii asiatice (mongolistica si studii altaice).
Articolul dlui Sorin Vieru, aparut in Observator Cultural nr. 76 (333)/10-16 august 2006, ma obliga sa-mi exercit dreptul la replica, si o fac intrucit domnia sa nu face parte dintre „cei citiva vacsuitori de profesie ai pantofilor directorului“ Institutului de Studii Orientale „Sergiu Al-George“ (ISOSAG), altfel spus – ca sa fac pe placul muzei sale patriciene – „paraziti si sicofanti“, nefiind angajat al Institutului. Cu atit mai ingrijoratoare este pozitia partinitoare pe care o adopta, nu stiu in ce calitate, dupa cum nu stiu ce legatura poate fi intre dl Vieru si „studiile orientale“ sau, daca este vorba doar de amicitia cu Radu Bercea, acest lucru nu justifica distorsiunile prezentate de domnia sa in presa.
Dar despre ce vorbim? Notiunea de „orientalistica“ („studii orientale“ si, culmea, „exotism“) este astazi perimata si respinsa de marile scoli din toata lumea – Occident si Orient, deopotriva. Ea tine de discursul colonial si implica o atitudine discriminatorie, de aroganta culturala si de apropiere a unor culturi aflate pe coordonatele geografice ale Asiei si Africii, care pot fi depasite exclusiv printr-o atitudine interioara corecta fata de aceste civilizatii, numite, gresit si in bloc, „orientale“ de Sorin Vieru sau „exotice“ de Anca Manolescu. Daca notiunea de „orientalism“ este depasita de cel putin cincizeci de ani, cea de exotism este cu totul blamabila, iar abordarea, pur superficiala.
Astfel, persoane care nu au nimic in comun cu domeniul „explica“, ele, in presa, despre situatia „studiilor orientale“ in Romania si pledeaza cauza „personalitatilor“ calcate in picioare in mod nejustificat, ca pe vremea comunistilor.
Va asigur, in deplina cunostinta de cauza, ca accesul la aceste cult
