- Diverse - nr. 186 / 21 Septembrie, 2006 Dosariada Campania de asanare a societatii romanesti, de inculpare a celor care au facut politie politica in vremea comunismului este, in sine, salutara si necesara, chiar si acum, la saisprezece ani de la revolutia din decembrie 1989. Sa-i cunoastem pe cei care, pentru a beneficia de anumite avantaje si privilegii de moment, si-au "turnat" colegii, prietenii, cunoscutii, semnand angajamente cu Securitatea, iar apoi, dupa 1989, au ajuns sa beneficieze de alte avantaje, sa aiba acces in functii publice inalte, tainuindu-si trecutul compromis, reprezinta un efort benefic de purificare a trecutului nostru, de asumare a istoriei noastre recente in lumina autenticitatii. Victimele represiunii trebuie sa-si cunoasca tortionarii, victimele delatiunii trebuie sa-si cunoasca delatorii, pentru ca numai in oglinda, de o sinceritate neta si nuda, a adevarului istoric, ne putem percepe asa cum am fost si asa cum suntem in realitate. Un aspect care trebuie sa ne dea de gandit in actuala dosariada declansata de cateva luni este impresia ca ar fi concertata, ca cineva detine sforile cu care sunt manevrate figurile acestui cadril al inculparii si demonizarii. CNSAS-ul pare sa fie ezitant, deliberarile sunt dificile si oarecum imprevizibile. Cat de echidistant poate fi un organism in care sunt reprezentate toate partidele si care trebuie sa examineze si sa judece fapte si dosare ale unor politicieni din respectivele partide? Lucrul cel mai trist ar fi ca certificatele de buna purtare ale CNSAS-ului sa fie conferite ca o consecinta a unor masinatii si jonglerii politice, in urma unor manevre de culise care sa-i absolve pe unii si sa-i incrimineze pe altii, nu in urma examinarii probelor din dosare, ci ca un rezultat al trocului politic. Masura adevarului trebuie, evident, sa fie aceeasi pentru toti, indiferent de culoare politica sau de poziti