Ungurii nu au iesit in strada la Budapesta pentru ca o duc greu de tot ori pentru ca perspectivele lor economice nu sunt roz. Ci pentru ca de ani de zile guvernantii i-au mintit, aruncandu-le prafuri si date false in ochi, singura lor preocupare fiind, potrivit vorbelor premierului inregistrate pe sest de un binevoitor, doar sa se agate de putere. Mai devreme sau mai tarziu oricum realitatea economica si sociala avea sa iasa la iveala. Mai mult ca sigur, nu spectrul unui program de austeritate a starnit revolta, facand gulasul sa explodeze, ci mania electoratului de a fi fost dus cu presul, atitudine inadmisibila intr-o democratie si care se plateste scump. Ma intreb daca politicienii romani, aflati la putere sau ravnind-o, inteleg ceva din avertismentul evenimentelor de la Budapesta. Pentru ca, daca o sa ne gandim bine, nici guvernantii damboviteni nu-s departe de practicile colegilor lor unguri, cu care, de altfel, chiar au sedinte comune. In 1990, romanilor li s-a promis ca in 3-4 ani va curge lapte si miere, intr-o economie de piata si intr-un stat perfect democratic, singurul sceptic (“Poate peste 20 de ani”) fiind Silviu Brucan. Guvern dupa guvern s-au instalat pe esafodajul unor promisiuni electorale aruncate apoi la cos. La fel ca si cel actual, din programul de guvernare al Aliantei D.A. alegandu-se pulberea, iar populatia fiind ametita cu discursuri si declaratii in care pensiile si salariile cresc, inflatia mai c-a disparut, sistemul sanitar merge struna, coruptia e jugulata, iar in Coalitie domneste armonia. Jignitor, unii manifestanti unguri, referindu-se la tara lor, au taxat-o cu “Ne e scarba, Romanie de rahat”. Deocamdata, le-a explodat lor gulasul. Dar or fi uitat politicienii romani ca si mamaliga explodeaza?