Pe femeia aceasta am iubit-o pentru umilinţa necontenită la care mă supunea fără s-o ştie. Iar ceea ce este nefiresc este că nu mă umilea jignindu-mă sau înjosindu-mă, ci surclasîndu-mă prin elevaţia ţinutei ei. Şi, tocmai de aceea, dacă mă simţeam mereu pus într-o lumină delicată nu era pentru că prezenţa ei m-ar fi tras în jos printr-o grosolănie molipsitoare, ca în cazurile acelea prin care am trecut cu toţii, cînd un bărbat, simţind că are alături o femeie frivolă, se pliază pe calapodul terfelitor şi uşuratic al unui temperament de duzină, ci fiindcă contrastul dintre firea mea şi stofa ei de femeie de rasă îmi provoca o necurmată biciuire a orgoliului propriu. Diferenţa de calitate părea atît de stînjenitoare încît ajunsesem să o duşmănesc în virtutea unei ranchiuni de cîine bătut: intuiam că am de-a face cu o fiinţă a cărei superioritate nu o voi putea atenua nici prin cele mai abjecte posturi în care aş fi putut-o aduce.

Sunt oameni pe care îi poţi supune celor mai înjositoare situaţii şi celor mai degradante gesturi intime, mereu îşi vor păstra intactă fibra distincţiei lor. Oricîtor prihăniri le-ai supune trupul, din miezul fiinţei lor va iradia mereu un aer de ireductibilă neprihănire. Ei sunt aristocraţi fără herb şi boieri fără patalama heraldică. S-au născut ca să strălucească, mişcîndu-se în preajma unor semeni pe care găunoşenia materialului din care au fost croiţi îi reduce la rolul anodin al unor însoţitori de circumstanţă. Ei sunt marionetele ce însufleţesc fundalul unei scene pe care numai cei dintîi vor avea putinţa să se impună. O asemenea aristocrată fără stemă şi fără blazon era femeia aceasta, femeia iubirii mele umilite, şi numai după ruinătoare zile de tribulaţii obsesive, am început să intuiesc în ce anume constau trăsăturile rasei ei.

Întîi de toate, avea o tensiune continuă ce răzbătea din fiecare gest pe care î