Gigantica diversiune care a fost si este Dosariada s-a putut ticlui si pe fondul unui narav al presei si al clasei politice postdecembriste. Uzitarea acuzatiilor generale, vagi, lovind in toata lumea si in nimeni. Desecretizarea dosarelor, transmiterea lor catre CNSAS, verificarea de catre Colegiu, pronuntarea verdictului sunt clar stabilite prin Lege. Cea mai buna formula de a dibui si denunta diversiunea e somarea institutiilor responsabile sa fie transparente si sa ofere opiniei publice dari de seama de felul cum aplica Legea. Sub acest semn, la emisiunea Sinteza zilei de pe Antena 3, am decis sa trimitem celor cinci institutii obligate sa transpuna in practica Decizia CSAT de desecretizare a dosarelor din arhive. Exceptie facand ministrul Justitiei, toate celelalte institutii ne-au raspuns. Chiar daca destul de tarziu sau destul de confuz. Intreprinderea noastra isi avea temeiul in Legea 187/1999 si OUG nr. 16/2006. Potrivit articolului 3(1) din Ordonanta, verificarile de catre CNSAS se fac in ordinea stabilita de articolul 2. Asta inseamna ca atat desecretizarea, cat si transmiterea dosarelor la CNSAS urmeaza aceeasi ordine: de la a (presedinte) pana la e si s (liderul organizatiilor neguvernamentale). Desi Decizia CSAT impunea declasificarea si preluarea persoanelor cu functii sau demnitati prevazute la articolul 2, lit. a, b, c, d, e si s, toate informatiile despre Dosariada se refereau exclusiv la dosarele deputatilor si senatorilor desemnate prin litera b. Decizia privind desecretizarea a fost justificata prin existenta in Arhivele SRI, SIE, MApN, MAI si Ministerului Justitiei a unor dosare de politicieni, dar si de lideri ai Societatii Civile care scapasera verificarii CNSAS, pentru ca erau tinute la secret. Daca ar fi fost sa dam crezare Deciziei CSAT, cele cinci institutii desemnate trebuia sa desecretizeze si sa trimita la CNSAS dosarele deputatilor si s