Când, în 1977, la numai trei ani de la Revoluţia garoafelor, a apărut romanul Ce spune Molero al lui Dinis Machado, s-a produs incontestabil o revoluţie şi în proza beletristică portugheză: de atunci, nu s-a mai putut scrie "ca înainte"...
Fiu al unui fost arbitru de fotbal, autorul (n.1930) a crescut în cartierul lisabonez popular Bairro Alto (magistral descris în roman). A publicat iniţial trei romane poliţiste de tip american - Mâna dreaptă a diavolului (1967), Recviem pentru Don Quijote (1967) şi Femeie şi armă cu chitară spaniolă (1968) - sub pseudonimul Dennis McShade; era o manieră de "a-şi face mâna" în vederea capodoperei sale Ce spune Molero: un soi de cronică feerică - evident autobiografică - a Lisabonei autentice din menţionatul cartier. Dar peste structura memorialistică şi populară, de o "oralitate" categoric originală în proza epocii (de fapt, una dintre inovaţiile cărţii), se suprapune o structură narativă de o subtilă rigoare şi minuţiozitate, greu de discernut - dar neîndoielnică pentru cititorul atent - sub exuberanţa fragmentării discursului.
Romanul va apărea în curând într-o reeditare integrală în colecţia Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas. Fragmentul selectat - un fel de nouă "bătaie ca în Şapte păcate", în proza lui Dinis Machado fiind frecvente citatele cinematografice - sperăm să ofere cititorilor plăcerea pe care şi traducătoarea a resimţit-o în timpul aventurii traducerii acestei cărţi fascinante.
- A apărut un escadron, spuse Austin, iar oraşul a fost invadat de aşa-numiţii camoni (Notă: De la engl.come on însemnând "haide", n.tr.), care l-au acoperit tot cu albul uniformelor. Vreo jumătate de duzină dintre ei au pornit-o pe stradă în sus, au trecut pe lângă banda Cap sau Pajură, aceştia au scuipat pe jos în semn de dispreţ, Zuca a mers în urma lor cu braţul înti