Din cele trei mode care bantuie in ultimii ani prin lirica noastra - poezia de ospiciu, poezia de orificiu si poezia de artificiu -, Serban Foarta s-a specializat in cea din urma. Cu alte cuvinte, pentru poetul timisorean, realitatea seamana cu o femeie boccie careia, daca nu-si permite nici sa-i faca un lifting zdravan, nici s-o expuna in toata splendoarea ei, "stilistul" (stylistul? ) trebuie sa-i aplice un strat gros de fard ca s-o poata scoate in lume.
De altfel, o asemenea analogie e sugerata chiar de titlul unuia dintre volumele recente ale lui Serban Foarta: Rimelari*. Jocul de cuvinte citat dezvaluie o poetica ambitioasa ca intentie, dar primitiva ca realizare. Scopul declarat al poetului este ca, prin intermediul rimei si al simetriilor formale, sa organizeze o materie amorfa si anosta in structuri de semnificatie: "Or, rima e prima/ ce impune-n dezordinea/ lunilor, ordinea/ si disciplina..." (Calendarul republican). In realitate insa, rima actioneaza asupra poeziei tot asa cum rimelul actioneaza asupra sprancenelor: incapabila sa remedieze defectele naturale ale corpului, ea reuseste cel mult sa le mascheze. De aici, un make up generalizat pe care Serban Foarta il practica voios si fara teama de a cadea in ridicol: "Take up the bodies" spune/ norvegul Fortinbras,/ 'nainte de-a le pune/ in lut, in lutul gras.// Eu spun: Make up the bodies/ si dati-le, in ton,/ cu crema, crema gladys,/ pantofii de carton, -// caci foarte multe stadii-s/
de-aicea pana hat.../ Make up, make up the bodies, -/ caci, altfel, indarat// se-ntorc, seara de seara,/ cu tenul lor blafard,/ cu fata cea de ceara,/ sa ceara rosu fard,// rimel si pudre rare.../ Avem, in acest scop,/ servicii funerare/ complete si non-stop,// ce-i fac bunicii voastre/ obrazul fres & fain, -/ avem si gene-albastre,/ si perii Maybelline.// De la Hong Kong la C?diz,/ din Oslo-n Sainte-Helene,/ ma
