EDITORIAL Imaginati-va o lume in care hotul poate sa transfere altora, fara nici un suport fizic, banii pe care tocmai vi i-a scos din portofel. Si mai imaginati-va ca o companie pune mana pe piata acestui tip de schimb cu marfa furata. Cineva va face bani buni, nu? Sunteti pe-aproape: cineva va face un munte de bani. Cel cu speraclul. Si, apropo, am uitat sa va spun: in materie de muzica si filme, oamenii cinstiti sunt cam in minoritate. Stiti pe cineva care nu are muzica sau filme pentru care nu a platit drepturi de autor?
Dar asta e situatia in tarile in curs de dezvoltare. In pietele mature, companiile care produc continut au ajuns la o strategie de supravietuire in care au inclus producatorii de hardware. Calculatoarele, playerele portabile si alte dispozitive se vor umple tot mai mult cu continut platit. Cu card, pe net, cu puncte, cu orice alta metoda. In directia asta merg lucrurile: piratii vor iesi singuri pe banca de rezerve a istoriei.
Cum naiba sa convingi pe cineva sa dea bani pe ceva ce poate lua gratis de la un prieten? Well, cuvantul-cheie e de origine anglo-saxona: e mai cool asa. Mai toti producatorii de hardware, de la Toshiba si Samsung la Sony si Apple, au pus la punct adevarate lanturi trofice, in care animalul care ne canta in ureche e hranit cu muzica (si de curand si filme Disney, la Apple) de pe site-uri de internet, la care muzica se plateste la bucata. Nu exista nici un avantaj fata de furtul muzicii pe site-uri la fel de specializate si bazate prin Rusia sau Hong Kong. Insa pur si simplu pare mai cool sa iei de pe ITunes decat de pe PiratiiDinCaraibeMP3.com... Si-n plus, pentru o generatie de lenesi, site-urile comerciale sunt oleaca mai prietenoase. Dai un ban, dar stai in fata, unde e si largime de banda. Nu in ultimul rand, procesele publice, cu scandal, intentate de cateva companii de discuri i-au mai speriat pe cei mai s
