Deşi plecat, Traian Băsescu tot a ţinut prima pagină. Iar la ştiri, la talk-show-uri, în editoriale, la colţ de stradă sau în cîrciumi, românii discută temele lansate, promovate, bulversate de preşedinte.
Deja putem vorbi despre un stil Băsescu: omul îşi spune părerile despre diverse teme arzătoare, iar atunci cînd temele nu sînt arzătoare le încinge el, a se vedea preluarea ideii de Parlament unicameral. Poate că la începutul mandatului său, Băsescu a fost surprins de reacţia atît de vie a presei faţă de tot ce spunea. La urma urmei, el vorbise la fel tot timpul, s-a priceput mereu să îşi vîndă spusele. Cînd era primar la Bucureşti, a organizat conferinţele de presă duminica, cînd ziariştii nu prea au subiecte. Parcă a absolvit cursurile de cum să dai bine la televizor, ce abia au început să apară prin business-ul românesc. E în stare să comunice opinii ferme în cuvinte puţine, făcîndu-i fericiţi pe editorii de ştiri.
Apoi, comunicatorul Băsescu nu se pierde în idei abstracte. Nu are pedanteria primilor doi preşedinţi de dinaintea sa. Nu pleacă de la probleme generale ale umanităţii pentru a face un ocol prin istoricul regimului de proprietate în societăţile tribale. Băsescu înotînd în abstracţiuni este chiar o imagine comică, nu i se potriveşte.
Mă uitam zilele trecute la preşedintele Iliescu vorbind despre privatizarea Petrom. Întrebat fiind ce părere are, Iliescu a răspuns aproximativ aşa: deşi partidul nostru a fost văzut ca opunîndu-se privatizărilor, iată că a făcut această privatizare, care, deşi se vorbeşte foarte mult acum, este o chestiunea normală, iar privatizarea extracţiei de petrol nu înseamnă că poporul român nu mai beneficiază de această resursă, concesionarea nu înseamnă înstrăinare, pînă la urmă, aşa se face peste tot în lume, uite de exemplu Arabia Saudită care scoate atît de mult petrol cu firme străine, lucrează cu americani
