Acelaşi "joc secund",

în poezie şi în matematică

V-aş întreba, domnule profesor Solomon Marcus, pe unde intraţi la Facultatea de Matematică şi Informatică? Din Academiei, pe colţ sau străbătând holul din dreptul

Amfiteatrului Odobescu al Facultăţii de Litere?

Sunt peste 60 de ani de când frecventez clădirea la care vă referiţi. Pe vremea studenţiei, în perioada 1944-1949, nici nu ştiam că s-ar putea ajunge la Matematică prin culoarul din dreptul Amfiteatrului Odobescu şi nici nu sunt sigur că acest lucru era posibil. După 1950, când devenisem asistent, am constatat, la un moment dat, că poarta care ne separa de Litere se deblocase. De-a lungul anilor, blocarea şi deblocarea alternau.

Vă amintiţi de o deblocare mai semnificativă?

La sfârşitul anilor î50 şi începutul anilor î60, sfatul unor înţelepţi (Al. Rosetti, Tudor Vianu, Gr.C. Moisil şi Emil Petrovici) a făcut posibilă organizarea unei colaborări între matematicieni şi lingvişti. Drept urmare, s-a introdus un curs de lingvistică matematică, în cadrul căruia colaboram cu lingvistul Emanuel Vasiliu, care era atunci pasionat de lingvistica structurală a lui Hjelmslev şi de lingvistica descriptivă a lui Z.S.Harris, amândouă constituind un foarte bun antrenament pentru abordarea matematică a limbajului.

Dar pe Dv ce vă apropia de lingvistică ?

Ca elev, eram pasionat de literatură, în special de poezie şi de teatru. Dar această pasiune ascundea, în bună măsură, un interes pentru problemele limbajului, de exemplu eram mult mai atras de Arghezi decât de Blaga.

Presupun, totuşi, că înainte de limbaj şi de literatură, v-a atras matematica, pe care aţi ales-o ca profesie.

Pasiunea pentru matematică a venit mai târziu, la vârsta bacalaureatului, când, luând cunoştinţă de geometriile neeuclidiene, am trăit acee