Unul şi acelaşi lucru

Când nu sunt inspirat, trăiesc doar,

unul din avantajele vieţii

în comparaţie cu poezia,

pe care o simt ca pe un partener

într-o afacere pe care nu o înţeleg prea bine.

Când sunt inspirat,

asta nu înseamnă neapărat că pot scrie poezie,

pentru că lucrul acesta simplu şi complicat

pe care îl numim "poezie"

scapă întotdeauna dorinţei mele patetice

de a vedea esenţa vieţii.

Esenţa poeziei este viaţa, ştiu,

dar viaţa nu e în stare să ofere un efect poetic de una

singură.

Ar fi nevoie de mai mult, sau de mai puţin,

ceva ce câştigi atunci când pierzi,

şi numai când eşti la pământ.

Când trăiesc,

ştiu că poezia este undeva pe aproape,

încercând din greu să se menţină în viaţă

doar pentru mine,

doar pentru acele zile în care sunt trist şi aproape inspirat,

în aşa fel încât să pot scrie un vers

sau măcar să spun câteva cuvinte inteligente.

Viaţa mă inspiră,

dar poezia nu-mi este de nici un folos la trăit,

nici în lupta mea de a scrie ca şi cum aş trăi

şi nici în dorinţa de a trăi ca în poeme.

Când încă respir şi sunt chiar conştient de asta,

ştiu că poezia poate apărea în orice moment,

şi ştiu că nici o lacrimă nu este de ajuns

să înlocuiască o pierdere de care sufăr

în acelaşi fel în care aş simţi o durere necunoscută

care vine dinăuntru,

de acolo unde poezia şi viaţa sunt unul şi acelaşi lucru.

Nu scriu

Astăzi nu scriu.

Aş vrea să trăiec mai mult decât

pot face asta în condiţii obişnuite.

Am pus deoparte hârtia şi creioanele,

am închis computerul

şi am ieşit în soarele amiezii. @N_P