In gastronomia frantuzeasca totul e complicat si elaborat: branzeturile adevarate, ridicate la rang de desert, se fac in cateva saptamani (daca nu luni), sosurile in cateva zile, iar pentru un croissant adevarat e nevoie de apa de izvor, unt german, drojdie frantuzeasca si vanilie din Madagascar.
Croissant, fromage, escargot, nougat....Ce poate exprima mai bine felul de a fi si cultura franceza decat gastronomia, modul lor de a manca si gati: pe indelete, cu drag si seriozitate, la fel cum, probabil, si iubesc. Inainte ca vreun "sommet" sa fie pronuntat alaturi de numele Romaniei, cu ani de zile in urma, Franta si-a trimis cei mai sofisticati ambasadori, bucatarii si oamenii de afaceri francezi, care au deschis in Bucuresti bistrouri, patiserii, restaurante si cafenele cu specific frantuzesc.
Despre bucataria frantuzeasca se spune ca e complexa, versatila, extrem de variata si sofisticata, cum numai o tara cu traditie regala de secole poate avea. Ce alta natie indrazneste sa alature ficatul de rata fructelor confiate, sosului amaretto si gutuilor, umple calamarii cu branza albastra si busuioc sau face o "tarta de Camembert cu piept de rata afumat, salata de spanac si sos racoritor de iaurt"? Legatura dintre eticheta, ritualurile curtii regale si gastronomie nu e intamplatoare: se pare ca bucataria frantuzeasca s-a nascut din mofturile italiencei Caterina de Medici, careia nu i-a placut cum gateau bucatarii de la curtea sotului sau, Henric al II-lea, si a adus specialisti din tara natala care stiau ca gustul mancarii nu trebuie ascuns, ci scos in evidenta prin ingrediente si condimente.
Cat despre "initierea" romanilor in gustul frantuzesc autentic, ea a (re)inceput dupa revolutie, in special in Capitala, unde numarul bistro-urilor, patiseriilor, restaurantelor si cafenelelor cu specific frantuzesc a inceput sa-l concureze in ultima vreme pe cel al
