Intre 25 si 29 septembrie, zeci de sefi de stat si de guvern si alte cateva mii de invitati din 63 de tari francofone vor participa la Bucuresti la al XI-lea Sommet al Francofoniei, o reuniune care ar trebui sa aduca un anume prestigiu tarii noastre. Este prima reuniune de acest fel desfasurata intr-un stat din Europa de Est.
Piatra de hotar in calea institutionalizarii Francofoniei a fost pusa la Niamey, in 1970, iar prima conferinta a sefilor de stat si de guvern avand in comun folosirea limbii franceze s-a organizat la Versailles, in 1986. Au urmat alte noua reuniuni la nivel inalt, sporirea organizatiei si transformarea ei intr-un forum care ajuta la solutionarea conflictelor armate dintre statele membre si care se ocupa, fireste, si de probleme culturale. Sau in primul rand de probleme culturale. Romania a fost primita cu statut de membru cu drepturi depline in octombrie 1993, la cea de-a V-a Conferinta a sefilor de stat si de guvern ai tarilor francofone si a fost aleasa intre cele 11 state care constituie Comitetul de Reflectie - al carui scop principal a fost elaborarea unei reforme institutionale a Francofoniei.
Este greu de spus cat de francofoni mai suntem astazi noi, romanii. Departe de efervescenta frantuzeasca de acum un secol (si mai bine), generatiile noi au fost acaparate de engleza, care s-a impus indeosebi prin tehnica, filme si muzica. Dar, potrivit statisticilor (in masura in care ele nu mint), un roman din patru continua sa vorbeasca franceza si 27 la suta din populatie este francofona.
Tema reuniunii de anul acesta va fi Tehnologiile informationale in educatie (mai pe larg: Spre societatea informationala si a cunoasterii, prin educatie pentru toti).
Tema ar putea fi un prilej de urnire a lucrurilor si in directia prea multa vreme ramasa dorinta: reforma educatiei, pe care toate guvernele postdecembriste au clamat-o f
