Doamne, născoceşte-mi rostul.
Am umblat destul ca prostul
După coapse de femeie
Ce se-ncleie şi descleie
Fără nici un fel de cheie.
Şi mi-am străduit dorinţa
Prăbuşit lin sub catrinţa
Lelei ce-şi rînjea fiinţa.
Şi ne-am dus, Doamne, ne-am dus,
Călători precum Iisus,
Tot pe apele din sus:
Eu poet cu raniţa
Tristeţii în spate,
Ea cu sîni cît baniţa
Sub buzele late! Doamne, născoceşte-mi rostul.
Am umblat destul ca prostul
După coapse de femeie
Ce se-ncleie şi descleie
Fără nici un fel de cheie.
Şi mi-am străduit dorinţa
Prăbuşit lin sub catrinţa
Lelei ce-şi rînjea fiinţa.
Şi ne-am dus, Doamne, ne-am dus,
Călători precum Iisus,
Tot pe apele din sus:
Eu poet cu raniţa
Tristeţii în spate,
Ea cu sîni cît baniţa
Sub buzele late!
