- Sportiv - nr. 187 / 22 Septembrie, 2006 Romanul, indeobste "sarac si optimist, dar sanatos la cap" _ vorba unui coleg de breasla _, urmareste atent spectacolul fotbalistic dizgratios de pe la noi si trage concluziile. Fara indoiala, Steaua este cea mai iubita echipa de fotbal a Romaniei. Este echipa care a adus atatea satisfactii romanului in vremurile lui amarate! Dar este si urata. Urata de neputinciosi si invidiosi. De netrebnici. Uneori chiar de indivizi din varfurile ierarhiei fotbalistice romanesti. Numai asa se explica loviturile sub centura, primite una dupa alta in ultima vreme (atat la meciul cu Rapid, cat si la cel cu Dinamo), de singura echipa, intr-adevar, reprezentativa _ prin rezultate stralucite la nivel european _ a fotbalului romanesc. Trei jucatori eliminati, in doar doua meciuri ("rosul" aratat francezului Thereau este nejustificat!), in care 60 de minute a fost nevoita sa evolueze doar in 10 oameni (in finalul intalnirii cu Dinamo, doar in 9!), tocmai in partidele cu principalele contracandidate la titlu, interpretarile dupa ureche si aproximative ale regulamentelor din partea unor arbitri delegati, este, oricum am lua lucrurile, prea mult. La toate acestea se mai adauga si violenta revenita in forta pe stadioane. O dovada o constituie actele de vandalism, comportamentul detestabil al unor fani, interventia in forta a oamenilor de ordine, folosirea gloantelor de cauciuc, a gazelor lacrimogene, a tunurilor cu apa, ranitii, spitalizatii, rafuielile dintre galerii si gasti. Incat, cetateanul cu scaun la cap se intreaba: oare ce-i determina pe acesti oameni sa se urasca intr-atat? Molipsiti, probabil, de cele petrecute pe la Budapesta, unii s-au comportat lamentabil miercuri-seara, in timpul si dupa intalnirea Stelei cu Dinamo, meci pierdut de candidata la titlu cu 1-0, in care arbitrul de centru, dar mai ales cel de linie (Nagy Miklos) au fost at