Am citit sau am vazut rostindu-se la televizor, in ultima vreme, enormitati siderante privind sederea lui Plesu la Tescani. Un tinar ziarist, care, sint convins, ar fi facut inainte de 1989 o frumoasa cariera in Securitate, prezenta Tescanii drept un spatiu al huzurului si al desfatarii. Era in a doua jumatate a lunii aprilie. Vasile George Puiu, tinar lector (cu ambitii literare) la Facultatea tehnica din Bacau, imi telefoneaza si imi spune ca a obtinut avizul rectoratului pentru un proiect al lui mai vechi: sa ne invite la Bacau, pe Emil Brumaru si pe mine, la o intilnire cu studentii. Am acceptat din doua motive. Nu aveam inca interdictie de semnatura (se va intimpla dupa citeva zile); stiam ca interdictia este iminenta - consecinta a faptului ca ma solidarizasem cu cei sapte scriitori ce redactasera un memoriu in apararea lui Mircea Dinescu - si mi-am zis ca ar fi pacat sa refuz, tocmai atunci, o astfel de invitatie (evident, a fost ultima din 1989). Al doilea motiv era insa mult mai important: aveam ocazia ca, de la Bacau, sa trag o fuga la Tescani, unde se afla deja, cu domiciliu obligatoriu, Andrei Plesu. Vasile George Puiu ne-a luat, pe Emil si pe mine, de la Iasi iar odata ajunsi la Bacau ne-a dus sa ne prezinte rectorului. Discutie destinsa, cu banalitatile de rigoare. Rectorul ne intreaba ce am dori sa vizitam, in Bacau si in imprejurimi. "As vrea sa mergem la Tescani", raspund eu. Foarte bine, zice rectorul amabil, miine dimineata mergeti acolo cu masina Universitatii. Intilnirea cu studentii - foarte agreabila, mai ales ca Emil e in mare verva. Seara, dupa intilnire, masa la cantina Universitatii cu citiva scriitori bacaoani. Nu mai stiu cum a evoluat discutia, dar, la un moment dat, le spun despre scrisoarea prin care ma alaturam celor sapte. Se lasa o tacere asurzitoare. Ne intoarcem la hotel, unde am o prima surpriza: receptionerul e secondat de un ti