Plasamentele in obligatiuni pot fi acum o alternativa atractiva pentru cei care detin lichiditati in exces, pe care sa le poata imobiliza pe cativa ani.
In conditiile in care emitentii se orienteaza din nou catre dobanzi fixe, investitorul poate sa stie de la inceput cat va castiga din plasamentul respectiv. Cum dobanzile pe piata sunt in prezent destul de ridicate, insa perspectivele sunt de scadere in anii urmatori (cand ar trebui sa convearga catre nivelurile din zona euro), momentul poate fi bun pentru o astfel de investitie. Dezavantajul este ca valoarea nominala a titlurilor este in general mare, presupunand o investitie semnificativa, iar cum astfel de titluri sunt destul de rare, si concurenta este mare.
Dupa ce piata ramasese fara un reper de pret in lipsa unor emisiuni de obligatiuni de stat (Ministerul Finantelor nu s-a mai imprumutat de pe piata locala de mai bine de un an), bancile straine au inceput sa-si asume rolul de a crea o curba de randamente.
Saptamana trecuta s-a incheiat emisiunea de obligatiuni a Bancii Mondiale, prin care institutia supranationala a atras de pe piata locala 525 de milioane de lei (echivalentul a 149 de milioane de euro). Obligatiunile poarta o dobanda fixa de 6,5% pe an, platibila semianual, avand o maturitate de trei ani. Clientii individuali au fost interesati de aceste obligatiuni, generand mai mult de jumatate din ordinele de cumparare. Cu toate acestea, ei nu si-au adjudecat decat ceva mai putin de 1% din titluri.
Desi piata este in prezent destul de saraca in astfel de instrumente, tot mai multi jucatori isi anunta intentia de a se finanta prin astfel de instrumente. Odata cu cresterea numarului de obligatiuni listate creste si lichiditatea pietei, astfel ca investitorii care au nevoie de lichiditati isi pot vinde titlurile pe piata secundara.
BRD-SocGen, a doua banca din sistem, a obti
