Monique de la Broucholerie, la Cluj, in anii '70. In dreapta sa, dirijorul Emil Simon Un capitol aparte din destinul artistic al dirijorului Emil Simon a fost intalnirea cu Sergiu Celibidache.
Cu prilejul uneia dintre intrevederile noastre, Celibidache s-a exprimat elogios la adresa maestrului Antonin Ciolan, primul sau profesor de dirijat. Evocarea mi-a produs o mare bucurie, deoarece Ciolan fusese si profesorul meu de dirijat la Conservatorul din Cluj. A vorbit in termeni elogiosi despre el, despre scoala lui, despre notiunile fundamentale pe care le-a dobandit de la acesta. Lucru destul de rar in discursul lui Celibidache, care le facea tot timpul reprosuri confratilor de breasla. Faptul este cunoscut si nu o data a provocat comentarii acide. Sunt insa dator sa recunosc ca aprecierile critice formulate erau, in buna parte, fondate. Spun aceasta deoarece consider ca Celibidache este primul, daca nu singurul, care a inteles ca profesiunea noastra, rostirea muzicala, este legata indisolubil de fenomenele care ne inconjoara.
L-am cunoscut cu prilejul unui concert in sudul Italiei, la Festivalul de Vara de la Taormina. Stiam ca undeva, in arhipelagul insulelor Lipare, Celibidache avea o resedinta de vara, unde mergea in vacanta impreuna cu familia. Am plecat cu o scrisoare de recomandare de la maestrul Ciolan, care traia pe vremea aceea. Toti italienii stiau ca acolo, pe insula, locuieste Il Maestro. Mi-am permis sa-i trimit inainte o telegrama in care ii spuneam cum ma cheama, ce-am studiat si al cui elev sunt. Apoi, am riscat o plimbare pana acolo. Am luat o masina care m-a dus pe niste serpentine abrupte, pentru a ajunge in varful insulei, unde isi avea Celibidache resedinta. Nota bene: intreaga constructie, de o eleganta rafinata, era in cel mai autentic stil romanesc. Maestrul m-a primit amabil, m-a chestionat cateva minute, dupa
