Pentru unii o corvoada, pentru altii o placere, munca in administratia publica lasa urme adânci in existenta celor care au stat in fotoliile confortabile din institutiile publice doljene. Cu toate ca uneori isi mai prind urechile in legile complicate si birocratia din institutii si nici salariul nu se ridica la inaltimea functiei lor, autoritatile doljene simt pentru administratie o dragoste neconditionata. Mai-marii judetului, alesi sau numiti, recunosc ca munca in administratie nu e usoara, ca raspunderea e mare, ca satisfactii materiale nu prea au, dar cu toate acestea sustin ca munca in folosul cetateanului le vine ca o manusa. Prefectului de Dolj, Nicolae Giugea, ii place in administratie pentru ca nu este monotonie, dar la capitolul satisfactii personale, Giugea nu prea are ce bifa. „Nu este o munca monotona si nu stii niciodata ce iti aduce a doua zi. Dar in administratie nu te astepti la satisfactii personale, pentru ca esti in slujba cetateanului si trebuie sa ii rezolvi problemele. Veniturile sunt decente si sunt multumit“, a precizat prefectul. Subprefectii Doljului, administratie cu de-a sila Munca in administratia publica a dat mari batai de cap, de-a lungul timpului, unor „personalitati“ deja celebre ale vietii publice doljene, care s-au incurcat in itele managementului institutiilor si s-au pierdut printre legi si dosare. Un asemenea exemplu este si subprefectul demis, Ionel Ciobotea, a carui munca in prefectura nu a fost „apreciata“ nici de prefectul Giugea, nici de Comisia de evaluare a inaltilor functionari publici de la Bucuresti, care i-au atribuit subprefectului calificativul „nesatisfacator“. Munca grea din prefectura si tensiunile acumulate in timp l-au adus pe subprefect la un pas de moarte. „Daca un sef v-ar tine in asemenea tensiuni, asa cum am fost tinut eu, probabil ca n-ati mai trai mult. Eu am muncit in prefectura si nu am plecat nicioda