Vi s-a intamplat, in ultima vreme, sa intrati in vechea sala de clasa din liceu sau din "generala"? Pasirea, ca adult, in spatiul atator amintiri dragi, creeaza un sentiment de tandrete inegalabila si tristete nespusa. Voci familiare, larma, colegi, rasete, imbulzeala ca vine profesorul, matricole, bentite, sarafane, cantece patriotice, ore de dirigentie, bucurii, emotii si suspine. .. Si trezirea brusca din reveria lui "A fost odata... copilaria noastra". Este exact sentimentul pe care il provoaca si Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii, primul ajuns pe ecrane din seria filmelor "noului val romanesc", cum au fost caracterizate in presa internationala cele cateva proaspete productii ale noastre, care au venit cu lauri de la marile festivaluri si au intors brusc - si pe deplin merit - atentia lumii cinematografice catre Romania. "Filmul se bazeaza pe amintirile mele, pe nostalgia mea. Pe credinta mea in aceasta lume. Am facut acest film pentru ca mi-era dor de gradinita, de liceu, de Romania", spune regizorul Catalin Mitulescu, explicand si ca filmul "incearca sa transmita emotia acelor vremuri si sa redea spectatorilor din in-treaga lume o imagine a ceea ce poarta cu ei miile de emigranti tineri romani, in incercarea lor de a-si gasi un rost departe de tara". Filmul este insa special nu doar prin aceasta intentie emotionanta. Prin povestea Evei, o fata de 17 ani, si a fratelui ei, Lalalilu, de 7 ani, scenariul lui Catalin Mitulescu si al Andreei Valean plonjeaza - foarte sensibil la detaliu - in plina epoca ceausista, in viata obisnuita a unei familii de romani. Numai ca evocarea, asumat sentimentala si subiectiva, pe care o reuseste filmul (si aici sta cea mai miscatoare calitate a sa) nu este nici incrancenata, nici manioasa, nici revendicativa, nici frustrata. Dimpotriva, Mitulescu se uita cu drag, bucurie si pofta de joaca spre propria copilarie, cu amintiri, ne