Am petrecut o bună parte din vara lui 2004 lucrînd la un articol despre o familie de refugiaţi veniţi din Bosnia în Columbia, Missouri - oraşul în care îmi făceam masterul. Articolul urma să apară în septembrie 2004 şi să fie coperta unei revistei săptămînale, VOX.
Într-o zi, la o cafea cu redactorul responsabil de număr, am luat articolul la purecat - de la prima propoziţie, pînă la titlul ce avea să apară pe copertă. Redactorul avea deja o idee de care părea profund mulţumit.
"United we stand! (Uniţi, învingem )" - a exclamat.
"Poftim?" - am răspuns şocat, cît pe ce să-mi vărs cafeaua în poală.
"United we stand" e jumătate dintr-un slogan american vechi de mai bine de 200 de ani. Fraza a fost luată dintr-un cîntec din războiul civil, iar întreaga propoziţie sună cam aşa: By uniting we stand, by dividing we fall . Dacă ne unim, vom birui, dacă ne divizăm, vom fi distruşi.
Oferta redactorului mustea de patriotism automat. Nu mi-a fost greu să-i urmăresc firul gîndurilor: bosniaci în America, supravieţuitori ai masacrului din Srebreniţa, salvaţi de americani, lapte şi miere la tot satul şi iaca, sîntem uniţi şi azi ne e bine. N-aveam de gînd să scriu zaharicale, mai ales că familia era departe de a se prosterna în faţa steagului. Am dezbătut o vreme şi pînă la urmă am ajuns la un compromis. Titlu era aşa: "La o lume depărtare".
Azi, aceeaşi dispută are loc în America în cele mai înalte cercuri. După ce uraganul Katrina a măturat localităţi întregi de-a lungul coastei şi aproape a îngropat simbolicul New Orleans, unii spun că e un moment propice pentru tradiţionala unitate, în timp ce alţii spun că e momentul ca America să admită cît de divizată este.
Katrina a lovit călcîiul lui Ahile al Statelor Unite, o ţară care de ani buni nu mai livrează visul american; nu îl livrează propriilor locuitori, darmite emigranţilor. America a de