Titlul eseului este produsul unui alambic istoric cu o vechime apreciabila la noi.
In urma cu trei sute de ani, "baiatul de gasca", care primea darul, avea pozitii sociale variate in functie de context: pentru boierii norocosi, era padisahul de la Poarta care-l introducea la sultan; pentru mestesugar sau liberul profesionist din targ, era pargarul sau judetul orasului, care strangea impozitele; pentru taranul valah, era mosierul sau vechilul acestuia, caruia i se cumpara bunavointa prin variate moduri, deoarece si acesta din urma cumpara bunavointa domnitorului. Si tot asa, iata-ne la 1830, in iubitul nostru Bucuresti, unde un ofiter austriac, pe nume Stefan Dietrich, descria o masa umana trista si ingrijorata. De ce credeti? Pentru ca nici cu bani nu gasea dreptate la boieri sau la divanul domnesc. Si asta pentru ca, ipochimenii nu se coborau sa ia spaga de la sarantoci, de cele mai multe ori exista un intermediar, care ridica costul mitei.
In ultimii 16 ani, se petrec, cam la fel, scene de-a dreptul grotesti. De pilda, iata o intamplare dintr-un liceu bucurestean, aflat in sectorul 2, cu prilejul unei inspectii "frontale" la catedra de limba romana, in urma unor reclamatii ca nu se faceau orele de limba si literatura romana. Intr-o buna zi a sosit inspectorul in scoala, cu o falca in cer si una-n pamant. Directorul si colegii de catedra si-au pus, intr-un separeu, intrebarea: "Ce sa-i luam astuia?". Si au luat. La numai trei ore de la sedinta cu reclamatii, o usa s-a deschis cu greu, facandu-si loc un cap cu chelie pronuntata. Mainile erau agatate de vreo zece sacose. Trecand prin dreptul cancelariei, inspectorulului i-a scapat afirmatia: "Nicaieri nu am vazut specialisti atat de bine pregatiti", asta dupa ce-i bestelise in urma cu trei ore. Un profesor mai "bagabond" i-a parat-o: "Dar nici dvs nu v-ati lasat usor. Se vede ca aveti serioase cunostin
