Titus Ceia • Se dedica, parafrazandu-l pe Borges, tuturor guvernelor Romaniei - cu admiratie si oroare
In 1956, ungurii au iesit in strada. Aceleasi motive de iesit in strada le aveau pe atunci si cehii, si polonezii, si bulgarii, si nemtii din RDG. Aceleasi motive de iesit in strada le aveam si noi, romanii. Problema este ca, in timp ce noi ceilalti maraiam infundat si susoteam pe la colturi, ungurii chiar au iesit.
Au murit multi oameni atunci. Marea Uniune Sovietica a inabusit revolta in sange. Culmea absurdului: au murit si cehi, si polonezi, si bulgari, si nemti, si romani. Au murit chiar si rusi. Sau au infundat puscariile. De unguri, ce sa mai spunem? Chiar si primul ministru maghiar din acea vreme, Imre Nagy, a fost executat - dupa ce si-a facut stagiul in inchisorile romanesti, unde a fost anchetat de comisarii sovietici care doreau sa se lamureasca de ce un om numit de ei in fruntea guvernului unei tari satelit a intors foaia si le-a intors spatele.
Totusi, anchetatorii numiti de Kremlin au tras atunci si niste concluzii, pe care le-au raportat disciplinat sefilor lor. Mai precis, au priceput si au asternut in raport ca principalul motiv al revoltei din 1956 a fost minciuna. Biciul din mana, minciuna de pe buze. In concluzia raportului anchetatorilor, sefii cei mari de la Moscova au hotarat - dupa inabusirea revoltei - ca mai trebuie sa slabeasca putin haturile. Mai ales in Ungaria. La noi, mai putin, ca eram mai docili. Consecintele si diferentele s-au putut vedea cu ochiul liber dupa `89.
Dupa 50 de ani de la revolutia maghiara, saptamana aceasta, ungurii au iesit din nou in strada. Motivul? Tot minciuna. De fapt, sfidarea prin minciuna. Din fericire, acum n-a murit nimeni. Sau cel putin asa se pare. Au fost insa raniti cateva sute de oameni, revoltati sau oameni de ordine de-a valma.
Nu cred ca Gyu
