Atena, strada Mihail Voda, orele rasaritului. Tipenie de grec, puzderie de romani. Imbracati in haine ce te trimit cu gandul la echipamentul specific facutului curateniei in casa, cu pasi repezi si chef de taina, apar. Vagkos, proprietarul locului, face introducerile: "Barul asta n-are nume, dar, daca i-as pune unul, l-as numi coltul romanilor din Ruscana".
CARCIUMA. Mesterii romani aflati la lucru in Grecia au decretat: dimineata si seara, toate drumurile duc la carciuma.
"De cand am deschis localul, de cativa ani, ei sunt clientii mei. Si-au facut un obicei sa se intalneasca aici, mai intai dimineata, la ora sase, inainte sa plece la lucru, ca sa-si bea cafeaua impreuna si sa vorbeasca. Iar apoi, seara, la bere", spune grecul intr-o romana usor pocita, in timp ce-si scoate mesele pe trotuar. Niste mese simple, metalice, generatoare de valuri-valuri in paharele de pe ele, ce fac nota discordanta cu vecinele de strada, toate dupa tipicul mediteranean. "Am o relatie extraordinara cu ei, de multe ori le zic ca am treaba, ca plec si le las barul pe mana." Niciodata nu s-a intamplat ceva. Un minut trecut, doi-trei maramureseni veniti, un minut trecut, alti doi-trei veniti. "Bat Atena in zori, ocolesc o gramada in drumul catre munca, ca sa vin sa vorbim", spune un roman dindaratul unei cafele grecesti. Si se incing discutiile. Sau povestile: Ioan are "zece ani de Grecia, lucreaza in constructii-zidarie. De cand a venit numai asta a facut. Treaba merge, nu se poate plange: 65-70 euro pe zi, chiria pe luna nu-i prea mare, da pe apartamentul in care sta 300 de euro. Iar mancarea, aici, e mai ieftina decat in Romania. Si benzina, si tot. Daca nu-ti plac discotecile, poti sa pui linistit deoparte bani". O usoara nemultumire bantuie totusi masa emigrantilor: reinnoirea actelor de sedere "trebuie sa fie facuta o data la doi ani" si pierd mult timp cu "depunerea har
