Ne-am obisnuit sa auzim cuvintele din titlu asociate in mod frecvent cu Romania. Nu e zi de la Dumnezeu sa nu citesc in stirile internationale despre tara noastra ca X sau Y oficial european se indoieste ca guvernul roman se poate considera victorios in lupta impotriva coruptiei. Iar coruptia e, din pacate, parte din cotidianul vietii de roman. De la micile gainarii si mite (ba la doctor, ba la profesor, ba la functionarul de la primarie), pina la milioanele de euro deturnate ba de vreun baron local, ba de vreun protejat politic, coruptia e pe peste tot in Romania. Ca ni se trage de la modernitatea noastra contorsionata in care lupta intre Occident si Orient s-a incheiat cu victoria celui de al doilea (si nu fac aici o judecata de valoarea asupra unuia sau altuia) nu pare sa mai fie vreun dubiu si poate chiar functiona ca o scuza.

Pe de alta parte, cind scandalurile de coruptie devin material de prima pagina in patria democratiei, America, incepi sa incrunti din sprincene si sa te intrebi daca e posibil. si dupa ce treci prin fazele normale ale obisnuirii cu un anume fenomen, mai exact dupa ce ii negi existenta, incepi sa te obisnuiesti cu ideea ca pina la urma un stat precum Illinois nu e chiar imposibil de conceput a avea coruptie la nivel inalt. in fond si la urma urmei, fostul guvernatorul George Ryan isi petrece urmatorii patru ani intr-o inchisoare statala din pricini de coruptie.

Cind insa primesti un telefon disperat la miez de noapte de la un bun prieten care e pe punctul de a-si lua zilele pentru ca a fost dat afara din postul lui de profesor de liceu din simplul motiv ca cineva cu pile mai mari decit el undeva sus, in Consiliul Chicago Public Schools, isi doreste acel post, incepi sa te revolti si sa te intrebi daca nu cumva te-ai inselat cu privire la modul in care functioneaza sistemul in Statele Unite. si poate ca veti spune ca pri