L-am intalnit, de curand, in galeria "Artis". Venise tocmai de la Iasi - unde locuieste - pentru a-si vedea artistul preferat, pe Dorin Baba, care expunea in Capitala. Poate putin circumspect, la inceputul dialogului nostru, Valerian Petrisor mi-a lasat impresia ca se afla intr-o perfecta simbioza cu pictorul, pentru care isi consacra o buna parte din timpul sau. Ratiune si sensibilitate; un amestec fericit de pasiune pentru arta si consecventa manageriala. De fapt, este impresarul ideal. Nu cred ca intentionase, in urma cu cativa ani, cand l-a intalnit pe Dorin Baba, sa devina impresaul unui pictor; al unui singur pictor. Iata cum a inceput totul. Se afla intr-un spatiu comercial in care erau expuse tablouri realizate de mai multi artisti. L-a frapat unul dintre ele. Era o compozitie dominata de alburi, invadata de o lumina aparte, stapanita de o forta care il incita vizual. A inceput sa-l iscodeasca pe proprietarul acelui local cu privire la numele artistului, marturisindu-i ca este de-a dreptul vrajit de pictura expusa pe perete. Ba, mai mult, s-a aratat incantat sa-l cumpere la pretul (mult mai mare decat cel de achizitie) stabilit de catre patronul localului. In cele din urma, l-a intalnit pe autorul tabloului, Dorin Baba, de la care a cumparat prima lucrare. Cu totul alta, desi acea imagine il urmarea continuu. Evident, era un iubitor de arta. Se inconjura de tablouri pe care le vedea frumoase. Atat. Dar intalnirea cu pictorul l-a propulsat spre un alt tip de experienta: cea de manager, in care s-a format, treptat, de dragul de a-l ajuta pe artistul despre care spune ca nu a mai vazut altul asemenea lui.
"In primul rand, imi place foarte mult arta pe care o face Dorin Baba. Apoi e foarte usor sa comunici cu el. Se comporta firesc, fara capricii sau ifose. In plus, sunt impresionat de modul cum lucreaza. La el, se naste intai ideea, pe care o gandeste, o