La fel ca oamenii, si localitatile isi au soarta lor. Traiesc, se dezvolta, se transforma, mor. Unele sunt date uitarii. Una dintre aceste localitati, abandonata de Dumnezeu si de lume, este satul hunedorean Ursici, situat pe o panta munte, unde se poate ajunge doar cu mare greutate. Oamenii traiesc aici ca in urma cu doua veacuri, fara curent electric si ajutati doar de jandarmii montani. Drumul spre Ursici este greu accesibil. Localnicii coboara in comuna Bosorod o data la doua-trei luni pentru aprovizionarea cu alimente. In sat, o singura familie (din cele 17) are energie electrica, de la un generator. Pana la Ursici, traversam Platforma Luncanilor. Dupa un drum anevoios, ajungem in satul Tarsa. Durerea pe care o poarta in suflete locuitorii catunului este data de singuratatea si teama de a nu disparea in timp asezarea lor. Din Tarsa, plecam spre Poiana Omului - o platforma intinsa, in inima muntelui, situata la peste o mie de metri altitudine, unde zeci de cai, ai localnicilor, zburda liberi. Batranii acestor locuri spun ca aici, dupa caderea cetatii Sarmizgetusa Regia, Decebal si-a pus capat zilelor. Tot inteleptii satului povestesc ca in aceasta zona si-ar fi ingropat regele dacilor mult ravnita comoara. Se mai spune ca in urma cu mult timp o femeie din acele parti ale locului ar fi ajuns in grota respectiva, iar dupa ce a vazut aurul a innebunit. Mergand pe vechiul drum al dacilor, ajungem in satul Ursici. Situat la o altitudine de aproximativ o mie de metri, aceasta localitate, alaturi de Alunu, Cioclovina, Luncani, Prihodiste si Tarsa, formeaza Platforma Luncanilor, pe teritoriul comunei Bosorod. In urma cu cinci ani nu exista nici un drum care sa duca spre Ursici, iar singurele cai de acces erau potecile prin padure sau prin vai. La lumina lumanarii Scoala din sat este o cladire din lemn, imprejmuita de o curte cu multi brazi. A functionat pana anul tre