O tema grava a societatii romanesti, desecretizarea dosarelor de informatori, colaboratori ori chiar ofiteri ai Securitatii, dezvaluirea modului in care aceasta institutie patrunsese adanc in orice mediu socio-profesional risca sa cada in derizoriu prin modul in care o buna parte din onorabilii membri ai CNSAS isi exercita atributiile. Cred ca imaginile cu Mircea Dinescu, Constantin Buchet si, a doua zi, Cazimir Ionescu scotand pe trotuar o taraba si tinandu-si conferintele de presa aduceau mai mult cu prestatia unor negustori de gogosi sau de bomboane agricole, decat a unor reprezentanti seriosi ai unei institutii aflate in centrul atentiei publice. Dar au avut si darul de a lamuri inca o data ca intreaga actiune se desfasoara haotic, fara criterii riguroase, fara prioritati altminteri stabilite chiar de lege, fara certitudinea unor verdicte limpezi.
A afirma ca verdictele initiale, date publicitatii, sunt de fapt niste simple impresii ale membrilor colegiului, fara ca acestia sa fi evaluat cu propriul creier probele din dosare, duce cu gandul la concluzii de cafenea, nu la o dezbatere competenta, responsabila. Si mai intareste convingerea tot mai raspandita ca alcatuirea CNSAS pe algoritm politic, iar nu pe criterii de competenta in evaluarea chiar juridica a unor documente, a fost deliberat gandita asa, spre a permite negocierea intre partide pentru torpilarea unor adversari sau, dimpotriva, spalarea ori negasirea unor dosare. Una peste alta, ca atatea alte proiecte din ultimii 16 ani - reforma economica, activitatea legislativa, functionalitatea institutiilor democratice, a sistemului administrativ, a justitiei -, evaluarea dosarelor Securitatii are loc sub semnul balmajelii, uneori cu accente caragialesti.
