Intr-o recenta emisiune televizata, premierul Calin Popescu Tariceanu afirma ca datele statistice foarte bune, precum cresterea economica de 8% si dublarea investitiilor straine fata de primul semestru al anului trecut, trebuie sa se faca simtite si in majorarea veniturilor populatiei. In acest sens, premierul a amintit ca salariile bugetarilor au crescut in primii doi ani de mandat ai actualului guvern cu 30% si a opinat ca pana in 2008 obiectivul de crestere salariala cu 60% va fi chiar depasit. Tariceanu nu a uitat sa aminteasca si de majorarea cu 5% a pensiilor incepand cu 1 septembrie, cu patru luni mai devreme decat se preconizase, sustinand ca Executivul a luat aceasta masura, care trebuia initiata abia de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a cresterii veniturilor bugetare. Teoretic, adica analizand strict statistic, o crestere economica ar putea avea ca efect si o imbunatatire a veniturilor populatiei, cu singura conditie, insa, sa se realizeze pe principii sanatoase, de crestere reala a productiei, nu a stocurilor, fara amnistii fiscale sau stergeri de datorii. Daca o asemenea afirmatie ar veni din partea unui analist strain care studiaza situatia Romaniei doar din date si cifre, ar putea trece chiar neobservata de marele public, dat fiind rolul la fel de teoretic pe care l-ar putea juca in imbunatatirea reala si imediata a conditiilor de trai. Cand insa o asemenea afirmatie vine din partea sefului Guvernului, care nu numai teoretic, ci si practic ar trebui sa cunoasca, in amanunt, realitatile din societatea romaneasca, lucrurile se schimba. In sensul ca orice afirmatie a sa este analizata din punctul de vedere al raspunsurilor cerute de oameni la problemele lor cotidiene. Din acest punct de vedere, dl Tariceanu nu le-a spus nimic romanilor. Le-a facut doar o promisiune devenita deja cliseu in ceea ce priveste cresterea veniturilor si a avansat niste procente ca