Este principala instituţie a Uniunii Europene. Alături de Consiliul Uniunii şi de Parlamentul European alcătuieşte triunghiul instituţional de decizie la nivel comunitar. Iniţial, cele trei Comunităţi Europene – C.E.C.O, C.E.E. şi C.E.E.A. – aveau comisii separate, dar în urma Tratatului de fuziune din 1965, ratificat la 1 iunie 1967, cele trei s-au unificat în una singură, numită Comisia Comunităţii Europene.
Comisia Europeană este organul executiv al UE, care spre deosebire de Parlament şi de Consiliu, reprezintă interesele Uniunii. Ea are rolul de a a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităţilor Europene, independent de statele membre, având deci un caracter cu adevărat supranaţional.
Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles Comisarii acţionează exclusiv la dispoziţia Uniunii şi nu a ţărilor de origine. Principalele competenţe ale Comisiei sunt:
-de control: supreveghează respectarea Tratatului UE şi implementarea legislaţiei comunitare;
-de iniţiativă: are monopolul iniţiativei în chestiuni de competenţă comunitară
-de execuţie: joacă rolul unui guvern la nivel comunitar, având responsabilitatea implementării şi coordonării politicilor, precum şi a gestionării Fondurilor Structurale şi a bugetului anual al Uniunii;
-de reprezentare: primeşte scrisorile de acreditare ale ambasadorilor ţărilor din afara spaţiului comunitar în UE şi are delegaţii în statele candidate sau în alte state din afara Uniunii,precum şi birouri de reprezentare în Statele Membre.
Comisia Europeană este compusă la ora actuală din 25 de comisari, cu un mandat de 5 ani din care unul are funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Aceştia reprezintă interesele UE şi nu la SM din care provin.
Consiliul European îl nominalizează pentru fiecare nouă comisie pe preşedintele acesteia, după care
