După 2007, o nouă categorie rezidenţială ar putea să stârnească interesul fondurilor de investiţii imobiliare: blocurile pentru clasa medie, destinate închirierii. Condiţia este ca românii După 2007, o nouă categorie rezidenţială ar putea să stârnească interesul fondurilor de investiţii imobiliare: blocurile pentru clasa medie, destinate închirierii. Condiţia este ca românii să-şi schimbe mentalitatea de proprietari, şi să meargă pe varianta locuitului în chirie. Schimbarea ar putea surveni pe fondul modificărilor economice semnificative şi a unei mobilităţi mai mari pe piaţa muncii.

De altfel, construirea de locuinţe pentru închiriere este un segment încă neexploatat, cu excepţia apartamentelor de lux şi a vilelor, business dedicat chiriaşilor cu bani. Asta, dacă nu-i adăugăm şi pe cei care locuiesc la bloc şi plătesc chirie la stat ori la particulari. Deocamdată, cumpărarea unui apartament în vederea închirierii, într-un bloc construit înainte de 1990, este singurul plasament imobiliar aflat la îndemâna micilor investitori care ştiu să speculeze nivelul destul de ridicat al chiriilor de pe piaţă. Spre exemplu, o garsonieră care costă în acest moment în jur de 40.000 de euro într-un oraş mare poate fi închiriată cu aproximativ 200 de euro, ceea ce înseamnă că, în fiecare lună, proprietarul recuperează 0,5% din suma investită. Plasamentul se amortizează în 17 ani, însă afacerea este rentabilă doar în condiţiile în care s-a contractat un credit, cu un avans care depăşeşte 50% din valoarea locuinţei. Numai aşa proprietarul îşi poate acoperi din chirie rata lunară la bancă şi rămâne şi cu ceva bani în buzunar. De departe, profit maxim aduce închirierea unei locuinţe de lux, achiziţie pe care nu şi-o permite oricine. Un apartament cu o valoare de 200.000 de euro poate fi închiriat cu cel puţin 2.000 de euro/lună, iar investiţia se amortizează în 8-10 ani. După acea