Bolnavi, fara sa fie indeajuns de batrani pentru a se pensiona normal, sute de oameni se inghesuie la cea mai umilitoare coada din Romania. Cea a pensionatilor pe caz de boala. Stau in picioare si se inbulzesc pentru o pensie indecenta si insuficienta. Nu le acopera nici macar costul medicamentelor.
Dupa ani grei de munca, cand boala te subrezeste, iar intreprinderea la care ai lucrat se inchide si nimeni nu-ti mai acorda a doua sansa, singura solutie este pensia de invaliditate. Iar daca ai obtinut-o, chiar daca ai membre amputate, chiar daca esti diabetic sau cardiac, trebuie sa te prezinti din sase in sase luni pentru reevaluare. Daca intre timp ai capatat o proteza sau glicemia ti-a mai scazut, poti pierde pensia.
POLICLINICA. Cu primul autobuz din zori, stapaniti de incertitudini, dar inarmati cu speranta si hartii, pornesc sa infrunte policlinica. Policlinica cu nenumaratele ei cozi, cu holurile ce miros intepator a urina, cu pereti crapati, veceuri defecte, gandaci si scaune jupuite.
In fiecare dimineata, sala de asteptare a cabinetului de expertiza medicala se umple de oameni. Pensionatii sunt programati pe zile, in functie de bolile pe care le au. Asa se face ca intr-o zi de marti sala si holul erau intesate cu oameni bolnavi de TBC. Prin aerul din ce in ce mai dens si greu de respirat se strecurau si mamicile cu sugari in brate, pentru a ajunge la cabinetele de pediatrie situate la etajul superior.
DOCILI SI UMILI. Bolnavii, cei mai multi trecuti de jumatatea vietii, se strang cuminti si cu sufletul la gura in fata cabinetului unde li se hotaraste viitorul. Vor mai capata pensia de invaliditate inca sase luni? Bolile care ii macina se mai incadreaza in grilele stabilite de legiuitor? Nici nu sesizeaza orele pe care trebuie sa le petreaca in picioare - picioare obosite de drumuri si chinuite de reumatism. Sunt impacati cu cozile, pent
