In teorie, Mircea Geoana pare ca stie ce vrea. Prin aprilie 2005, cind a devenit seful PSD, a luat in primire un monstru ranit si si-a propus sa faca din el o caprioara imberba. In practica i-a reusit un singur lucru. Sa ramina in functie.
Dar nici macar cu aceasta unica realizare nu se poate lauda pina la capat. De fapt, buna parte din treaba i-a facut-o DNA si actuala putere.
Fara Daniel Morar, Monica Macovei sau Traian Basescu, Mircea Geoana n-ar fi scapat atit de usor de un Adrian Nastase sau Dan Ioan Popescu, cei doi fosti cu adevarat puternici ai PSD, iar fara sperietoarea Justitiei si presiunea mass-mediei o serie de baroni locali si-ar fi revendicat in continuare controlul partidului.
Astfel, cel putin pina acum, aproape tot ce se poate numi „reforma morala“ in PSD e opera Justitiei romane, Geoana si ai lui doar asistind-o in tacere sau aplaudind-o uneori, discret, de pe margine.
Ce s-a intimplat intre timp cu „averea“ partidului, cea electorala, pentru ca de falimentul celeilalte se ocupa deja o comisie speciala condusa de finantistul Tanasescu, ne-o spun sondajele de opinie.
In luna in care Congresul PSD l-a ales presedinte pe Geoana (aprilie, 2005), procentul mediu de intentii de vot, calculat pe baza sondajelor realizate, separat, de CURS, IMAS si INSOMAR, era de fix 27%. Mai putin decit obtinuse cu cinci luni inainte, in alegerile parlamentare, dar deja mult peste procentul cu care mai ramasese la o luna de la pierderea puterii.
Conform IMAS, in ianuarie 2005 PSD cazuse la 18%. Schimbarea liderului readuce se pare ceva speranta printre simpatizantii partidului, astfel incit in lunile urmatoare, pina spre sfirsitul anului, PSD reuseste sa atinga, conform cifrelor medii rezultate din sondajele acelorasi institute, circa 31%. De altfel, perioada respectiva avea sa fie prielnica oricarui
