Fostul presedinte al PNTCD, Ion Diaconescu, declara in 2000, dupa ce taranistii au ratat intrarea in Parlament si au disparut practic ca partid, ca cel mai mare regret al sau este ca "n-a reusit sa inventeze o formula de partid cu 7-8 presedinti". Probabil ca asa va spune candva, poate destul de curand, si Ion Iliescu. Dupa dictatura Iliescu-Nastase, in vremea carora nici macar nu se punea problema posibilitatii existentei mai multor candidaturi la sefia PSD, acum, democratia de partid a creat o adevarata inflatie de doritori sa se aseze pe fotoliul lui Geoana. Pen-tru sesiunea de admitere din iarna-primavara, din Kiseleff, se anunta deja patru candidati pentru unicul loc de presedinte. Primul candidat este, evident, Mircea GeoanA insusi, care nu are nici pe departe de gand sa renunte la sefie. Dupa cum se stie, Geoana doreste sa modifice mai intai statutul PSD, astfel incat alegerea presedintelui sa se faca pe baza de motiuni, adica presedintele sa fie ales pe o lista, alaturi de echipa sa viitoare. "Vreau ca presedintelui sa i se dea si instrumentele puterii", a spus Geoana vineri, incercand sa justifice faptul ca n-a reusit sa puna in practica reforma promisa prin lipsa parghiilor necesare si prin opozitia care i-a fost facuta din interiorul echipei de conducere. Daca va reusi sa-i convinga pe clujenii lui Ioan Rus sa-l mai ajute inca o data, are o sansa de castig. Sorin Oprescu, presedintele PSD Bucuresti, are de gand sa candideze la sefia partidului, contra lui Geoana si contra cui se va mai arunca in competitie. Oprescu este sustinut puternic de Ion Iliescu si chiar si de catre Nastase, fostul sau contracandidat la presedintia executiva a partidului, la Congresul din 2005. Iliescu si Nastase vor prezenta la congres o motiune comuna, pentru promovarea lui Oprescu la presedintie. Doctorul Oprescu va trebui insa sa negocieze la sange voturile si mai ales sa cas