- Cultural - nr. 188 / 25 Septembrie, 2006 Cartile scriitorilor mureseni

"Roua florilor / cade pe umarul pietrei" "Rana a acestei singuratati", dupa Laurian Stanchescu, cartea Danielei Cecilia Bogdan, intitulata "La un pas de viata" este o dovada incontestabila a "ordonarii materiei", ca o confirmare a certitudinii valorice: "Logodindu-se cu Lumina, / intr-o vrednicie / a imbratisarii, / trup _ rugaciune _ suflet / au daruit / treizeci de sarutari / pentru / nici un argint" ("Trup si suflet"); "Sub aripi / se aude suspinul crucii, / cand muchia daltei / ciopleste in lacrimi / somnul durerii". Sunt versuri "elegant construite prin imaginatia poetica indrazneata si metafora la locul potrivit asezata": "Roua florilor / cade pe umarul pietrei, / pana cand, / pe umerii cerului cresc lacrimi. / Cat de mult s-a luminat hotarul / cu piatra, / care atinge curcubeul" ("Umarul pietrei"); "Maine-oi gasi alt adapost, / Dar umbra lui va fi-n trecut, / ca intr-un rai in care am fost, / Ca-ntr-un poem, la inceput" ("De ieri pana maine"). Incandescenta materiei lirice si timbrul poetic aparte, asezate sub zodia sensibilitatii, sunt o marturie incontestabila a reflexivitatii gandirii poetice armonizate cu tenta personala a unui lirism profund conferit de "gravitatea perceptiei": "La umbra anotimpului, / intr-o veche neputrezire, / iarba isi canta tristetea" ("Tristetea ierbii"); "Cand mana pustnicului / a atins poemul, / umarul lui / sangera in alb" ("Sange alb"). Atmosfera lirica si sensibilitatea poetica se exprima, in cartea "La un pas de viata", prin dimensiunea fortei lirice: "Toamna n-a-ntrebat cand / te-a preamarit / in templul venirii, / cu numele / a adus ofranda / atingerii visului" ("Toamna existentiala"); "Sub icoane sunt palme / care aduna / lacrimile / rugaciunilor". Cunoasterea realului prin sensibilitate, prin acel necesar timbru propriu, prin "vigoarea arhitect