Cazuri de extrema urgenta. "Ajutati-ne sa le oferim copiilor nostri un camin". Minunata redactie, . Scumpa doamna directoare, . Mi-a luat foarte mult timp pana m-am decis sa va scriu. Sunt constienta ca va este foarte dificil a cui scrisoare s-o publicati mai intai, avand in vedere numarul destul de m...
Cazuri de extrema urgenta
"Ajutati-ne sa le oferim copiilor nostri un camin"
Minunata redactie,
Scumpa doamna directoare,
Mi-a luat foarte mult timp pana m-am decis sa va scriu. Sunt constienta ca va este foarte dificil a cui scrisoare s-o publicati mai intai, avand in vedere numarul destul de mare de solicitari pe care le primiti. Dar cu lacrimi in ochi, va rog s-o publicati si pe a mea, caci nimic nu mi-a mai ramas decat bunul Dumnezeu si speranta in dvs. Ma numesc Culicencu Laura-Aurelia, am 36 de ani, si de opt ani de zile sunt casatorita cu Culicencu Gheorghe, 38 de ani. Impreuna avem cinci floricele, patru fetite si un baietel. Din pacate, nu au crescut udate cu apa fericirii, ci cu apa lacrimilor noastre. Toti sunt micuti: Culicencu Clara-Andreea - 7 ani, Culicencu Corina-Alina - 6 ani, Culicencu Daniela - 4 ani, Culicencu Maria - 3 ani, Culicencu Cosmin-Gabriel - 6 luni. Fetita mai mare intra in primul an de scoala, iar celelalte trei ar trebui sa mearga la gradinita, doar ca nu am cu ce sa le incalt. Traim la limita saraciei. Daca le cere cineva sa spuna vreo rugaciune, credeti-ma ca plange, cand vede cum se pun toate in genunchi, cu manutele ridicate spre cer, spunand "Tatal nostru". Iar la sfarsit spun "Iisuse Cristoase, Te rugam, si maine sa ne dai putina mancare si o painica". Sotul meu are pareza la mana dreapta (va trimit copie dupa certificatul de handicap), dar din 2003, i s-a retras pensia, fiindca suntem prea saraci ca sa stim a umbla. Nu ne ajuta nimeni. Traim dintr-un ajutor social de 1.600.000 lei vec
