Un reportaj cutremurator despre citiva absolventi ai Centrului de Plasament din Halaucesti. Marturiile lor arata sub ce teroare au trait intr-un orfelinat-lagar. Acum sint incapabili sa isi faca un rost, traiesc in adapostul social al Primariei din Podul de Fier sau pe strazi. Drama lor pune problema modului in care casele de copii ii pregatesc pentru viata pe orfani: doar 10% dintre absolventii din centre au reusit sa se integreze Patru tineri care au trait toata viata in Centrul de Plasament de la Halaucesti lupta acum sa se reintegreze intr-o societate care nu-i vrea si pe care nu o cunosc. Semianalfabeti, dar absolventi de scoala profesionala, lipsiti de afectiunea unei familii, de cunostinte elementare de viata, „gasca de la Halaucesti” se zbate acum in mizeriile adapostului din Podul de Fier. Batuti si neglijati in orfelinat, tinerii nu au nici macar curajul sa viseze la o altfel de viata. Tot ceea ce stiu este ca, oricit de greu le-ar fi, nu isi vor lasa copiii sa aiba viata pe care au trait-o ei. Povestile lor sint in fapt istoriile ratate ale tuturor celor care au trait intr-o casa de copii. Destine trase la indigo Rataciti intr-o lume pe care au cunoscut-o abia la 18 ani, cei patru tineri de la Halaucesti, ajung sa traiasca in haita. Totul este mult mai simplu atunci cind iti imparti existenta cu cei care sint ca tine: nu te fac sa te simti urit, prost sau handicapat. Ii leaga pe toti aceleasi experiente. Abandonati de parinti, si-au trait copilaria si adolescenta la Halaucesti, desi neavind aceeasi virsta nu au fost colegi de generatie la orfelinat. Elena Tololoi are 24 de ani, Mihaela si Marius Pavel - care s-au si casatorit anul trecut - au 22, iar veteranul grupului este Marius Nalbaru, de 36 de ani. Cu totii au fost abandonati de ai lor din cauza saraciei, de cind aveau 3-4 ani, traind in diverse orfelinate. „Dupa ce tatal meu ne-a dat afara din casa,